Mă uit pe geam

O văd pe ploaie
gheme de nouri deșirând…
Să ies afară din odaie
acum, îmi pare doar un gând
nevrednic de luat în seamă
dar, vreau, nu vreau, trebuie să plec,
s-ascult de-afară-a toamnei gamă,
cu stropi pe-alei să mă întrec
în mărunțit frunze ce ramul
l-au părăsit cu un oftat
când vântul-murg, scăpat din hamul
lui Brumărel parc-a turbat…
Trebuie să plec… Nu pot s-amân
drumul acesta… Vreau, nu vreau
cu tine nu pot să rămân
deși, aș vrea nespus să stau
încă în brațele-ți, iubire…
Când cuib se fac în jurul meu
uitat e cu desăvârșire
orișice val violaceu
de toamnă, orișice talaz
de iarnă albă, înghețat
orișice dâră ce pe-obraz
cu plugul sării l-a brăzdat…

Aura Popa, 04.10.2019
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns