Spre dimineață

Luna nu e foarte încântată
fiindcă e trimisă la culcare
și-ntr-un colț de cer, stă bosumflată
ca un copilaș care nu are
parte de izbânda prevăzută
după o bătaie de picior…
E de ceva timp așa, tăcută…
‘N brațe strânge perna unui nor
și își mușcă buzele, nervoasă
că mult prea puțin este lăsată
să arate cât e de frumoasă-n
rochia-i nouă, altfel colorată…
A mai fost cândva portocalie
dar și-atunci, de transformarea ei
inedită, n-au ajuns să știe
și să-i vadă trena mulți plebei…
A mai încercat o răzvrătire
dar a fost și-aceea în zadar
și-i deșartă orice-mpotrivire…
Zilei nu-i poți pune stăvilar…

Aura Popa, 15.10.2019
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns