Chiar de lângă

Mulți nu te aud, fiindcă nu te-ascultă… Alții înțeleg și ce nu rostești când în gândul tău e rumoare multă și nici tu pe tine nu te mai găsești de atâta zgomot… Unii văd și valul ce de glezna umbrei ți se prinde-n zori și rămân cu tine când se surpă malul… Alții nici mareea…

Flori de vreme

În păr sunt flori de vreme tot mai multe şi multe ploi pe chipu-mi au săpat ravene-adânci sau cute mai mărunte dar inima deloc nu s-a schimbat. Ea bate şi acum ca şi-altădată pentru acele păsări fără cer, pentru acel oricând din niciodată şi pentru bobul de-arşiţă din ger, cuprinde necuprinsu-ntr-o bătaie şi cântă des…

Suflete

Dacă veșnic pe-a ta stradă, veșnic, soarele lipsește mută-te! Sunt străzi grămadă unde nu ploaia domnește, unde nu umbra-i regină, unde nu cântă pustiul… Mută-te! A ta lumină se va stinge-n cenușiul unei lumi posomorâte zi și noapte… Nu sta-n loc! Scapă de-aste mohorâte anotimpuri ce deloc nu par a se vindeca de-ntuneric și de…

Ca un abur

S-a dus tinerețea… S-a dus ca o apă… Și-ascunde-ntomnarea mici șanțuri sub pleoapă dar mie nu-mi pasă de-această hașură. E semn c-am trăit și zăduf, și arsură, și sete, și zbucium, și ger, și-ncleștare, și spaime, și furii,și zbor,și-ncântare… S-a dus tinerețea… S-a dus ca o ceață… Se pârguie vise pe ramuri de viață și…

Gând reflexiv

Vor fi în viața noastră-ntotdeauna și oameni-piedici dar și oameni-far ce calea ne vor lumina-o-ntruna să nu sfârșim de-al stâncilor hotar izbiți când cu talazuri furibunde, încrâncenate, vremea va cânta voind cu orice preț să ne scufunde… Vor fi și oameni care vor uita de noi mai repede decât credeam dar și din cei în…

Oare

De ce ne spunem vorbe care dor de câte ori ni-i dat să se termine al dragostei neprețuit izvor? Și-așa se-așază colbul pe ruine ce-au tremurat cândva îmbrățișate… Și-așa cresc buruieni pe orice lut pe unde altă dată-nfiorate umbre pășeau cu raiul descusut… De ce rănim? De ce-aruncăm cu spini? Chiar dacă suntem astăzi doi…

Însingurat copac

Te-a dus sămânța într-un luminiș, departe de ai tăi, de toți, de lume. Ai crescut drept chiar de-au privit pieziș spre tine-atâtea umbre fără nume. Dintr-un lăstar fragil și temător căruia-i alergau prin sevă spaime când și-ascuțea primejdia vreun topor și nu-l lăsau un freamăt să îngaime ai devenit minunea care ești, cu rădăcini adânc…

Gând reflexiv

Când vezi cu ochii moartea și te întorci la viață nu mai pierzi timp cu umbre…În orice dimineață cauți cu-nfrigurare lumina, peste tot, o pată de culoare, tristeții-un antidot, te-agăți de orice clipă cu degete de vânt, cu sfori de ploi albastre, cu valuri de pământ să mai auzi cum cântă în crâng o turturea,…

Omule

Când îți propui să cucerești o stâncă nu pregăti numai escaladarea. În hăul provocării nu se-aruncă oricine și oricum… Numai ardoarea nu-i îndeajuns ca să ajungi pe culmi… Cățărătorul trebuie să știe ca să se folosească și de ulmi în mica lui, spre piscuri, nebunie, să facă prize, noduri de blocare a corzilor și bucle…

Nu

La sentimente n-ai cum să renunți… Ori simți cu tot ce ești și îți legi valul entuziast al mării de-ai lui munți, ori se dezleagă el și-ți surpă malul. Iubești sau nu iubești… E-atât de clar că nu te-oferi numai pe jumătate cum nu răstorni o mare în pahar. Ca să fii-n două locuri nu…

Doar inima

Sunt urme-n lut pe care doar inima le vede, doar inima nebuna le simte și le crede în stare să ajungă limanul de poveste, în stare să atingă ale uimirii creste… De n-ar fi ea în valuri de visuri să ne-mpingă zadarului ușor i-ar fi să ne convingă să punem punct tot timpul, tot timpul…

Oare

Ce îi spui unei mame ce-a pierdut lumina ochilor într-o secundă? Cum să-mblânzești durerea ce-a-ntrecut orice închipuire și abundă? Și ce-i spui unui tată împietrit, care privește-n golul dinăuntru, pustiul din afară, ce-a venit cu tot nisipul lumii înlăuntru? Nimic care-ar putea să-i consoleze… Nimic care-ar putea să deseneze pe chipul lor o rază de…