De obicei

Nu ies în fața lumii cu virgulele de munți dintre două poeme pastelate sau cu ghilimelele de mări dintre două poeme de pământ… Îmi plac prea mult punctele de suspensie puse între stări de culori diferite ca să nu le folosesc, iubesc prea tare parantezele rotunde ca să nu-mi așez furtunile-ntre ele căci pentru mine,…

Poate

N-am să ajun niciodată să văd cum e construit de aproape cuibul braţelor tale sau dacă-n rotundul stărilor ai aşezat destule culori… Am crezut că voi face faţă migraţiei dacă mă voi hrăni cu metafore dar toamna e-n mine în fiecare dimineaţă în care nu-mi eşti poezie uit să-mi pun aripile scutur brume pe vise…

Căutându-ne

decupez dimineţile din calendarul unei veri în care macii şi-au croit drum sângeriu prin inima cuvintelor iar în colajul meu femeia de fum pentru tine sculptează poeme şi-şi înteţeşte zborul printre zmeie de râs şi senin curbele de sacrificiu încă se scriu cu majuscule la umbra poveştilor deşi sunt nenumărate dovezi că existăm unul într-altul…

Pentru că…

în mâinile destinului frânghia certitudinii aritmic își întinde sau își relaxează nodurile piruetele ei sunt tot mai rare poantele tot mai tocite de mișcări la limita dintre înălțare și prăbușire aerul tremură a suspans a personificare a abstractului într-o aproape palpabilă emoție a neputinței ei de a fi lebăda solistă pe lacul ochilor lui atât…

Azi…

nu caut să înţeleg de ce îţi împachetezi cerul în foi volante de mare nici de ce ţii în buzunarul de la piept scrisorile mele nedesfăcute azi îţi strâng gândul în braţe atât de tare că ai putea să mă vezi în oglinda zilei fluturându-mi părul de foc al iluziilor a dor a durere şi…

Mă-ntreb…

cine-ţi mângâie gândul frământând nerăbdare în mâini duioase şi blânde încărcate de cer cine-ţi schimbă anotimpul din suflet înnodat în iluzii când povară ţi-e toamna şi atunci când ţi-e ger cine te-mbracă-n cuvinte şi-ntre stele îţi desenează cărări pe sub care fereastră lasă râul de linişte umbre de vis şi de-mbrăţişări mă-ntreb cui trimiţi depărtări…

Azi nu-mi mai pasă…

că vântul fluieră prin crengile dimineţii a toamnă şi rupe iluziile mele din grădini suspendate petală cu petală nici că se trezesc la viaţă furtuni de nisip somnoroase sub privirile nepăsătoare ale deşertului nu mai simt neliniştile fărâmiţând răspunsuri prin toate cotloanele de suflet si nici pescăruşii răscolind depărtări înalţ zmee de gând mi-e vară…

Fluture de hârtie

pot să dezleg zâmbete din funia crispării să-ndur toamne rebele prin zări ruginii pot să ard focuri de cuvinte în noaptea tăcerii şi să aprind speranţe clipelor pustii pot s-amăgesc tăcerea să mă zidească-n tine sfărâmicios destin în fiecare zi nu vreau să-ţi frâng avântul albastrului din vise sunt flutur de hârtie o să dispar…

M-ai desenat în iarbă, frumoasă…

creionul viselor mi-a schiţat zâmbet şi linişte fără riduri păream o vară melancolică ce-şi aştepta cireşii să se pârguiască la o – nsemnată cotitură de gând păsări măiestre ţâşneau din ochii mei nerăbdători să te ştie vânam răsărituri între două tăceri te-mbrăcam în cuvinte-nflorite mi-erai şi târziu şi etern şi aproape dar şi prea curând…

Le-am rămas mică

🙂 Le-am rămas mică pruncilor mei… Am ajuns să-i privesc eu de jos în sus după ce m-am aplecat de atâtea ori să-i leg la șireturile temerilor, să-i sprijin când își agățau visele de câte un ram mai firav și credeau că tot ce zboară se mănâncă… Mică le-am rămas dar ce fericită sunt că pot…

Îmi scriai

cu frenezia îndrăgostitului ce încearcă cu orice atingere să ajungă la inima pietrei, îmi povesteai despre valuri ce-mbrățișau țărmuri în dimineți somnoroase, despre pescăruși tomnatici ce îmbrăcau și zborul altor anotimpuri pe aripi și-mi scrii încă pe foi de ape învolburate, pe foi de liniști, pe foi de zăpadă hașurând mereu pe lângă cascadele cunoscutului…

Presimt…

că se va strecura curând mult prea curând şi pe sub uşa cuvintelor acel vânt al deşertăciunii îşi va încolăci braţele secetei şi nu blând în jurul trupului meu obosit şi va cânta vezi cum din gând în gând mi se răceşte pământul? până şi visele bat în retragere e ultima toamnă, iubitule înnodată de…