N-ai cum să nu

Știi că-i a mea năluca-aceea care mereu și-așază umbra lângă tine și îți privește chipul ca pe-un soare vernal, ce-aduce viața iar cu sine, c-a mea e mâna care te mângâie cu degete de ploaie și de vânt când scapă murgul dorului din frâie și-ți culcă grindini iarba la pământ… Mă simți când plec, când…

Zbori

Zbori și pentru mine, pasăre albastră… Am visat prin poarta norilor să trec cum treci tu, tăcută pe deasupra noastră când în valsul toamnei frunzele se-ntrec, să mă duc departe de aici… Oriunde… Lanțuri am de glezne, groase și nu pot fiindcă sunt legată ca să plec niciunde… Gându-mi umblă liber, însă, peste tot… Vezi…

Autumnală

Ți-ai scos la înaintare ploile, frumoasă doamnă, chiar de la-nceput, în stare să ne-arăți ce poți… Mă-ndeamnă sufletul să-ți zic ceva, să te usture dar tac… Cine-s eu să spun cuiva când să iasă din iatac, cum să iasă-nveșmântat, ce, de ce și cât să facă? Nimeni… Nu m-ai încântat cu-al tău val dar sper…

De obicei

Nu ies în fața lumii cu virgulele de munți dintre două poeme pastelate sau cu ghilimelele de mări dintre două poeme de pământ… Îmi plac prea mult punctele de suspensie puse între stări de culori diferite ca să nu le folosesc, iubesc prea tare parantezele rotunde ca să nu-mi așez furtunile-ntre ele căci pentru mine,…

Numai cât m-ai iubit

Numai cât m-ai iubit am fost lumină efervescentă și a viață-am strălucit… Am prins fără de veste rădăcină în lutul tău pe care l-am privit ca pe tărâmul magic, de poveste la care totdeauna am visat… Numai cât m-ai iubit am mers pe creste de munți la haina umbrei descheiat știindu-te alături și aproape… Numai…

Cu glasul inimii

Te-am tot strigat,iubire… În zadar mi-au fost chemările de dor… Deșarte… Ai dispărut ca florile-n Brumar lăsând în urmă un parfum aparte ce nu-mi dă voie ca să uit nimic din tot ce am trăit pe-un val cu tine, ce nu-mi dă voie să respir nici pic fără să-ți caut umbra lângă mine… Te-am tot…

Mă uit pe geam

O văd pe ploaie gheme de nouri deșirând… Să ies afară din odaie acum, îmi pare doar un gând nevrednic de luat în seamă dar, vreau, nu vreau, trebuie să plec, s-ascult de-afară-a toamnei gamă, cu stropi pe-alei să mă întrec în mărunțit frunze ce ramul l-au părăsit cu un oftat când vântul-murg, scăpat din…

Niciodată

Să nu te îndoiești de-a mea iubire, de-a ei perenitate niciodată… Ești tot ce am visat… Ești întregire a sufletului meu, ce viața toată după a ta lumină a tânjit, după al tău senin a căutat, după a ta comoară-a răscolit pământu-n orice clipă,-n lung și-n lat… A ta sunt și voi fi întotdeauna… Pentru…

De leagăn

Dorm în cuiburi păsărele… Puiule, și tu ca ele, hai, închide ochișorii, că acum se-arată zorii! Ai nevoie ca să crești de somnic, să odihnești mânzul ăsta ce aleargă ca spârnelul, ziua-ntreagă… Dorm lângă-ale lor mămici și puiuții de furnici și-ai broscuței brotăcei… Nani fă și tu ca ei că-i târziu, dragule, tare… Pleacă luna…

Ca-n fiecare seară

Am adormit cu umbra ta de mână și tot cu ea, de mână m-am trezit… Pe ușă, am ieșit tot împreună și înapoi tot ea m-a însoțit pe drumul către casă… E cu mine tot timpul… Mi-e alături peste tot… Alerg eu pe-ale lumii serpentine, aleargă și ea-n stânga, cot la cot… M-opresc pe-un mal…

Și septembrie e gata…

Fila-i, ruptă-n calendar fi-va în curând… Săgeata întomnării trece iar și prin lunci, și prin văioage, și prin codrii, și prin noi lăsând umbre verzi oloage, dezlegând noduri de ploi, pustiind câmpii și munți, drumuri care-au râs în soare cu bumbi de bănuți mărunți când dădeau zarzării-n floare, când s-au scuturat de stele ca de…

Chiar de lângă

Mulți nu te aud, fiindcă nu te-ascultă… Alții înțeleg și ce nu rostești când în gândul tău e rumoare multă și nici tu pe tine nu te mai găsești de atâta zgomot… Unii văd și valul ce de glezna umbrei ți se prinde-n zori și rămân cu tine când se surpă malul… Alții nici mareea…