Miros a tine azi…

Miros a tine azi… Miros a viață luată de la capăt, cu iubire, cu liniște în orice dimineață pe chip… Miros intens a fericire și sunt lumină fiindcă ești lumină molipsitoare, caldă, uimitoare… Mi-e lângă tine sufletul grădină din care nu lipsește nicio floare… Miros a tine azi, mai mult ca ieri, a dragoste de…

Mai rămâi

Mai rămâi lângă mine înc-un basm, înc-un drum, înc-un veac, înc-o viață… Nu văd calea nicicum fără-a ta-nsuflețire, fără-a ta mângâiere… Mai rămâi lângă mine înc-un vis… Efemere sunt luminile noastre dar ce tare-mpreună strălucesc… În incastre de senin sau furtună își sunt umăr, și umbră, și liman, și-apă vie… Mai rămâi lângă mine… Fii-mi…

Căzut la „datorie” :)

Doarme puiu’ lu’ mămica… Greu de tot a adormit după ce și ca bunica i-am cântat… Prea obosit a fost azi… Când istovește așa rău, e mârâit și nimic nu-i trebuiește decât somn… L-am învelit și-l privesc cum se încruntă când și când, cum din picioare “deapănă” visând că-nfruntă zmei în lupte pentru soare sau…

Flori de vreme

În păr sunt flori de vreme tot mai multe şi multe ploi pe chipu-mi au săpat ravene-adânci sau cute mai mărunte dar inima deloc nu s-a schimbat. Ea bate şi acum ca şi-altădată pentru acele păsări fără cer, pentru acel oricând din niciodată şi pentru bobul de-arşiţă din ger, cuprinde necuprinsu-ntr-o bătaie şi cântă des…

Mai înflăcărat

Iubește din nou! Ca dragostea nu-i ceva mai frumos! E timpul să pui zăvoare tristeții, să ieși în lumină și-n lutu-altui suflet să prinzi rădăcină… E vremea să lași teama asta deoparte închisă-ntr-un nod și să mergi mai departe… Visează din nou și dă-ți voie să simți! În umeri ai aripi, în gânduri dorinți ce…

Dialog cu-o mărunțică ce se termină în „ică” :)

-Ce faci, fată frumușică? -Încălzesc, pentru pisică lapte, că e mititică, să mai crească o țârică. -Și lui cuțu’ i-e fomică! Lui nu-i dai un pic păpică? -O să-i dau și lui, mămică! I-am păstrat o bucățică din felia-mi de pâinică și, că-s rea să nu mai zică îi dau și din fripturică mai deseară-o…

Suflete

Dacă veșnic pe-a ta stradă, veșnic, soarele lipsește mută-te! Sunt străzi grămadă unde nu ploaia domnește, unde nu umbra-i regină, unde nu cântă pustiul… Mută-te! A ta lumină se va stinge-n cenușiul unei lumi posomorâte zi și noapte… Nu sta-n loc! Scapă de-aste mohorâte anotimpuri ce deloc nu par a se vindeca de-ntuneric și de…

Nu

Nu mă cert cu viața niciodată… Nu pierd timp sfădindu-mă cu ea… Când îi văd privirea încruntată nu mi-o mai încrunt și eu pe-a mea… Oricum, tot ce îi trăsnește face… În zadar ar fi s-o cicălesc, să o-ntreb de ce, fiindcă-i displace de motive să o iscodesc… Iau ce-mi dă și-i dau și eu…

Cu greu

Am ars cuvintele pe care a vrut să ți le spună dorul… Tot scrumul lor e-acum în mare dar lui, nu i-a secat izvorul… Pe el nu pot ca pe un vreasc să-l pun pe foc… E verde, viu… N-am cum să îl zdrobesc în teasc ca pe un strugure-auriu, să-l fac pierdut într-un pocal…

Pe-aici

Mor de sete, Doamne, arborii-n păduri… Plini, ca niciodată sunt de uscături că de multă vreme ploaie n-au văzut… Niciun pic de bură nu a mai căzut de prin Cireșarul făr’ de cireșele multe, rumenioare, fără de cinele la cari să răspundă câte-o țârâială ce-ar avea și pale-râuri în croială… Mor de sete, Doamne, câmpurile…

Copilul meu,

Dacă te văd zâmbind și eu zâmbesc… Sunt fericită când te știu senin! Când îți e gândul de lumină plin și eu a bucurie strălucesc… Dacă te văd că te încrunți, mă-ncrunt… Mă-ngrijorează totdeauna norii din ochii tăi și urmele palorii și or s-o facă pân’ vei fi cărunt pentru c-o mamă-i mamă pe vecie……

Tihnă versus bucurie

Înainte ca pe Nero să îl am era tihnită viața mea… Acum, pe zero-i liniștea-mi într-o clipită căci blănosul îmi ocupă spațiul, timpul, telefonul cu fotografii de după ce și-a instalat “ciclonul” în căsuța-mi… Roade tot, vrea întruna la plimbare prin împrejurimi să-l scot și, de n-o fac, latră tare… Înainte ca să vină-n viața…